Ce sunt psihozele?

Care sunt principalele psihoze?

Psihozele sunt definite prin prezența delirului, a halucinațiilor și absența conștienței bolii, adică pacientul nu realizează prezența semnelor de boală. Dacă i se atrage atenția asupra lor, le va nega sau va susține existența lor, indiferent de cât de multe dovezi i se vor prezenta pentru a demonstra contrariul.
Acestea afectează funcționarea și modul în care persoana se raportează la realitate și necesită asistență medicală specializată.
Principalele psihoze sunt:
- schizofrenia
- tulburarea schizofreniformă
- tulburările afective severe cu simptome psihotice
- tulburarea afectivă bipolară
- tulburarea schizo-afectivă
- tulburările psihotice acute și tranzitorii
- tulburările delirante

Cum evoluează psihozele?

Deși există pacienți care prezintă un episod psihotic unic în primii 5 ani de la diagnosticare, majoritatea vor avea episoade recurente.
În absența tratamentului, evoluția tulburării este cronică și uneori progresivă cu agravarea simptomelor de boală.
Factorii de prognostic negativ sunt:
- predispoziție genetică și alte cazuri de psihoză în familie
- susținerea din partea familiei, prietenilor și colegilor este redusă sau absentă
- debut la vârstă tânără (copilărie, adolescență)
- perioadă lungă de instalare a bolii (prodrom lung)
- durată lungă a primului episod (peste 6 luni), ceea ce sugerează rezistență la tratament
- remisiune incompletă a simptomelor după primul episod
- tratamentul nu este prescris sau administrat corespunzător
- consum concomitent de droguri (inclusiv alcool, tutun)

Cum se tratează psihozele?

Tratamentul constă în medicație psihotropă prescrisă de medicul psihiatru.
Principalele medicamente folosite sunt antipsihoticele, la care se pot asocia, în funcție de fiecare pacient în parte, anxiolitice, stabilizatori afectivi sau hipnotice.
În faza acută, dozele sunt mai mari, iar în faza de menținere a remisiunii, dozele vor fi scăzute la recomandarea medicului.
Tratamentul antipsihotic de întreținere va fi adaptat periodic fiecărui pacient în parte și poate consta în:
- comprimate/soluții orale administrate zilnic
- SAU
- injecții cu eliberare prelungită a medicamentului în corp, ce au avantajul de a fi administrate la perioade mai îndelungate de timp (la două săptămâni, o lună sau trei luni, în funcție de medicament și de boală)

Cum se diagnostichează din timp psihozele?

Orice modificare a comportamentului, în special la vârste tinere (17-20 ani) sau apariția unui comportament bizar, neobișnuit poate ridica suspiciuni în ceea ce privește o boală psihiatrică.
Debutul tulburării este cel mai frecvent lent, progresiv, având o fază de început (prodromală) ce poate dura luni sau chiar ani de zile.
În această fază, simptomele sunt nespecifice, reprezentate de retragere socială, dezinteres, scăderea rezultatelor la învățătură sau la locul de muncă.
De multe ori psihozele pot debuta cu o simptomatologie asemănătoare depresiei, precum:
- energie vitală scăzută
- incapacitatea de a resimți plăcerea
- memorie afectată și atenția scăzută
- tendința spre retragere socială
- poftă de mâncare scăzută
- insomnie
În alte situații, psihozele pot debuta cu o simptomatologie asemănătoare anxietății, când există riscul ca persoana să consume droguri sedative (marijuana) pentru a se liniști. Drogurile pot grăbi declanșarea bolii psihice.
Alte comportamente care ar putea sugera debutul unei boli psihice:
- un consum exagerat și nejustificat de tutun la un nefumător sau creșterea bruscă semnificativă a cantității consumate la un fumător
- un interes neobișnuit și exagerat pentru religie, spiritualitate